Factorii semnificativi în alegerea carierei la adolescenți
Drd. Popescu Sanda Nicoleta
In definirea conceptului de „alegere” sau „orientare” a carierei se utilizeaza termenul de orientare profesională, care definesc activitatile direcţionate, spre oferirea datelor necesare practicării unei profesiuni / meserii.
În acest context este necesar sa analizam anumiti factori (Erdei, 2001) , care influentează procesul de orientare profesională.
Şcoala este o instituţie care are un rol foarte important atât prin structurile și modul sau de organizare sub formă ciclurilor de învăţământ , organizarea programelor, cât şi prin complexitatea obiectelor , a finalităților, a ariilor curriculare, a măsurilor specifice prin care se realizează orientarea şcolară şi profesională în cadrul orelor de diriginţie, activitățile consilierilor şi psihopedagogilor.
Familia exercită influenţe puternice asupra modului în care adolescenții își aleg traiectoria educațională și , mai apoi, pe cea profesională. Familia transferă asupra adolescenților moduri de a gândi , proiecţia unor „ambiţii”, sau experiențe pozitive sau negative către urmași.
Unităţile economice care stabilesc parteneriate cu instituţiile de formare a forţei de muncă, reprezintă un factor important în stabilirea opțiunilor profesionale ale adolescenților prin influență asupra acestora cu privire la deschiderea către un domeniu de activitate, oportunități de câștiguri sau de lucru în medii atractive , posibilități de avansare , etc.Nu în ultimul rând aceste unități economice oferă burse adolescenților interesați să își dezvolte o carieră în anumite domenii ale economiei de piață.
Mass-media este o prezența evidență în viață adolescenților din zilele noastre. Mijloacele de comunicare în masă , noile gadget-uri aparute, în special internetul influențează într-o foarte mare măsură decizia tinerilor în privința alegerilor profesionale și educaționale prin modelele pe care le promovează dar și informațiile legate de diversele tipuri de şcoli şi specializări.
Instituţiile specializate sunt reprezentate de cabinetele de orientare școlară și profesională , organizațiile de tineret, ONG-uri cu obiective în orientarea profesională a tinerilor și , nu în ultimul rând, structurile universităților și ale Ministerului Educației Naționale creeate să sprijine și să orienteze adolescenții spre o traiectorie educațională și profesională. Aceste structuri sunt importante pentru că au rol în influențarea deciziei de carieră a tinerilor.
Cu toate că sunt foarte multe informații publice cu privire la oportunitățile de formare și profesionale, totuși sondajele efectuate în rândul adolescenţilor indică cunoştinţe relativ vagi despre ocupaţii, pot enumera relativ puține profesii, funcţii sau meserii şi au mai puţine informaţii despre sarcinile de muncă presupuse de exercitarea acestor activităţi. Creionarea unor aspiraţii profesionale sunt obiective pe termen lung, iar pentru atingerea lor trebuie alocate resurse însemnate de efort, voinţă și mobilizare personală constantă.
Orientarea carierei presupune o discuție asupra factorilor implicați în alegerea unei profesii sau în luarea unor decizii de carieră .
În analiză factorilor care influențează orientarea carierei, corespondenţa dintre aptitudini şi cerinţele profesionale este un aspect important, care poate fi evidențiat prin aplicarea unor teste de aptitudini foarte utile în activitățile de consiliere pe termen scurt și în procesul selecției de personal. În schimb, aceste instrumente de analiză nu pot explică pe deplin fenomenele de succes sau eşec profesional.
Aptitudinile se definesc ca însușiri fizice și psihice ale personalității , relativ stabile, care constituie premise necesare pentru ca individul să deruleze cu succes anumite activități. Aptitudinile presupun anumite predispoziții ereditare, dar ele devin vizibile în cadrul desfășurării unei activități. Omul dispune aptitudini generale și specifice. Cele generale asigura succesul individului într-o arie mai largă de activități sau profesii pe când aptitudinile specifice nuanțează și individualizează activități cu un grad de specificitate mai mare .(Cretu D., Nicu A., 2004)
Din rândul aptitudinilor generale putem enumeră spiritul de observație, atenția distributivă, flexibilitatea gândirii, imaginația spațială etc. Dacă vorbim despre aptitudini specifice , acestea se referă la domenii mai specifice cum ar fi domeniul matematic, artelor plastice, fizicii ș.a. Așadar, aceste aptitudini sunt , în funcție de domeniul în care se manifestă , aptitudini tehnice, practice, organizatorice, de comunicare etc.Sunt indivizi care își folosesc aptitudinile la un nivel înalt și într-un mod creativ în cadrul unor activități , într-un domeniu . În acest caz acești indivizi dau dovadă de talent .
Talentul presupune anumite predispoziții ereditare specifice care sunt influențate în sens pozitiv de anumite medii propice de manifestare , motiv pentru care determină un nivel superior al aptitudinilor individului. Talentul este considerat un sistem complex de aptitudini, și poate fi identificat in situatia in care individul este stimulat de diverse activități sociale sau scolare.
Așadar există situația în care talentul unui individ rămâne în stare latentă și poate fi activat doar în condițiile în care mediul solicită si stimulează manifestarea și dezvoltarea lui. Aceasta este situația unor indivizi care descoperă destul de târziu că au înclinații pentru o anumită activitate (talentele târzii) . De asemenea, sunt cazuri în care unii indivizi își descoperă anumite afinități pentru un domeniu de activitate doar atunci când pe piața muncii apare o nouă profesie. Pornind de la premisele descoperirii în timp ale unor similitudini și concordanțe între aptitudinile individului și specificul activității în anumite domenii , putem considera cariera ca fiind un fenomen dinamic din perspectiva reorientarilor continui, a renunțarilor la anumite profesii și alegerea altora , toate acestea având ca scop împlinirea și satisfacția personală . Din această perspectiva, dinamismul și complexitatea carierei nu ar trebui să fie percepută de către individ că sursă de confuzie sau stress. Sunt aptitudini care au un caracter general și transferabil și pot duce la succesul individului în diverse profesii chiar și atunci când aceștia își schimbă locul de muncă sau profesia. (Feist, J.& Feist, G. , 2006)
Anne Roe este prima autoare care a evidențiat existența unor corelații între trăsăturile de personalitate şi manifestarea anumitor caracteristici ale copilăriei și adolescenței (Roe, 1964, p 212). Ea a explicat procesul de alegere a unei cariere pe baza legăturilor existente între trebuinţele umane definite de A. Maslow şi coordonatele dezvoltării la vârsta copilăriei.
Reprezentant al psihologiei umaniste , A. Maslow, a argumentat in cercetarile sale că întotdeauna comportamentul uman este influentat de trebuinţele umane. (Maslow, 1970, p 74) Acestea sunt ierarhizate de către Maslow în funcție de gardul de satisfacere. El prezinta cele cinci categorii de trebuinţe, sub formă unei piramide. La baza piramidei a asezat trebuinţele biologice ( hrană , sexuale etc.), iar în vârful piramidei pe cele ale realizării de sine , acele nevoi ale individului de a-şi valoriza propriile calităţi şi abilităţi.
Prin alegerea unei profesii și exercitarea responsabilităților și a activităților pe care le presupune această , individul își va etala și dezvoltă propriile aptitudini. Cu cât concordanță dintre tipul și nivelul aptitudinilor individuale și specificul profesiei este mai mare , cu atât , poate fi asigurat succesul în activitate a individului dacă și atitudinea manifestată de acesta este una proactivă. Identificarea aptitudinilor adolescenților este un proces important și constituie o primă etapă în activitatea de orientare profesională. Anumite aptitudini se pot identifica mai ușor de către profesori, prin activități de observare a manifestării lor prin intermediul unor sarcini specifice și înregistrarea performanțelor. Prin testarea psihologică și măsurare se pot identifica anumite aptitudini specifice sau mai complexe. Exercitarea fiecărei ocupații presupune antrenarea individului în activități care presupun un anumit set de aptitudini generale și specifice. Complexitate și specializarea aptitudinilor sunt diferit solicitate de la o profesiune la altă. Atunci când aptitudinile sunt însoțite de motivații puternice interioare , iar afectiv individul se implică în dezvoltarea lor se produce cristalizarea vocației. Astfel, vorbim despre diverse tipuri de vocație : artistică, pedagogică, științifică, politică, economică, militară etc.
Profesia aleasă spre practicare peste care se suprapune vocația, constituie un context superior de exprimare a particularităților individuale (talent, aptitudini, atitudini, motivații ). Vocația este legată de prezența unui nivel ridicat al creativității individului, iar produsele activității acestuia contribuie la progresul personal dar si social general. Pedagogul român Constantin Narly aduce in prim plan noțiunea de „ profesia-vocație” care ar trebui sa fie idealul în educație, pentru că reprezintă maximum de realizare , de afirmare de sine , maximum manifestării creativității și a originalității individului ( Narly ,1996, p 89).
Opţiunile legate de alegerea unei cariere ale adolescentilor sunt influenţate de o mare varietate de factori determinanti cum ar fi : statutul economic şi social al părinţilor, apartenenţa la o anumită categorie socială , aspecte legate de interrelationarea cu grupul social (adaptare, conformare la cerinţele grupului, la rolurile profesionale) , etc.
Familia rămâne în societatea actuală, unul dintre factorii cei mai importanţi în orientarea carierei adolescentului , iar influențele sale , pot fi pe diverse planuri : opțiunea pentru anumite școli indiferent dacă adolescentul agrează sau nu aceste alegeri; atitudinea părinților față de copil care influențează încrederea în sine a acestuia și conturarea ambițiilor ; prin poziția socială pe care o au părinții , ei sunt cei care transmit adolescentului așteptările pe care le au de la acesta; statutul social al familiei determina opțiunile profesionale ale adolescentului. Chiar dacă influenţele părinţilor sunt evidente în procesul de alegere a carierei profesionale și educaționale a adolescentului, totuși sunt anumite aspecte concrete care îl pot sprijini pe copil să gândească și să acționeze eficient în direcția alegerii unui parcurs de formare și profesional. Se pot organiza sesiuni de discuţii pe tema alegerii carierei cu obiectivul de a cunoaşte modul în care adolescenții privesc această etapă în viață lor , ce temeri au, cum se raportează la experiențele de până acum, cum gândesc succesul și ce ezitări ar putea avea în a face alegeri legate de carieră viitoare, li se pot oferi sugestii fără a impune bariere și limite în opțiunile lor , pot există discuţii cu profesorii; pot fi încurajati să se informeze în legătură cu ofertele de muncă, etc. M. Zlate susține faptul că structura genetică a individului și modul sau involuntar „de a-și cheltui energia psihică” va influență aspirația acestuia spre un nivel ocupațional. Influență atmosferei din familie își va pune amprenta asupra tipului de activitate și a domeniului ales pentru o viitoare carieră (M. Zlate , 2001, p 345).
Grupul de prieteni reprezintă influenţe incidentale ale opţiunii profesionale pentru adolescent . Acest tip de influență este vizibil mai ales în modalitatea de a evaluare a perspectivelor de carieră , de a creea o imagine despre viitor, prin intermediul valorilor si a normelor culturale ale grupului de prieteni.
Procesul de formare a concepţiei despre sine (self-concept) influenţează major luarea deciziilor profesionale. În urma sondajelor realizate printre profesori, aceștia au afirmat că adolescenții au încredere în ei înșiși sau nu în funcţie de părerile pe care le au despre propriile oportunităţi. Imaginea despre propriile aptitudini se formează în timp, în funcție de experiențele pe care copiii și tinerii le au în legătură cu succesele sau eşecurile în diferite situații. Așadar , ei acționează în funcție de concepțiile pe care și le-au creeat despre o situație sau altă. În acest context, formarea concepției despre sine presupune mai multe concepte cum ar fi : experiență despre propriul succes sau eșec școlar („sinele academic”), imaginea despre abilitațile sociale („sinele social”) și modul de percepere a propriul fizic („sinele fizic”).
Orientarea și consilierea școlară și profesională a adolescenților trebuie să țînă cont de schimbările survenite în perioada adolescenţei. (Breban D., Bora C., 2003)
În ultimii ani, explozia noilor tehnologii au influențat covărșitor modul în care adolescenții își petrec timpul liber. Internetul a devenit extrem de accesibil fiind o lume virtuală în care oricine își poate asumă o identitate diferită de cea reală și poate comunica în timp real cu oricine de pe această planetă. Interpretarea pe care fiecare adolescent o conferă informației oferite este diferită în funcție de personalitatea și de nivelul cognitiv al fiecăruia. Prin structură și specificul său, tehnologia informațională influențează atât afectiv cât și cognitiv procesul decizional al adolescenților cu privire la alegerea unei cariere. Accesul la informație dar și modul în care această este împachetată și prezentată, deopotrivă se dovedesc importante. Recent au pătruns în mediul virtual numeroase aplicații și jocuri care influențează în mod dramatic deciziile pe care adolescentul le ia în legătură cu formarea profesională și carieră.
Conştiinţa de sine se formează pe parcursul întregii vieţi, tinerii încep să înveţe ce le place şi ce nu le place de la o vârstă fragedă, iar procesele mentale pe care le utilizează pentru a decide cu cine vor să se joace sunt aceleaşi pe care le utilizează pentru tipul de activitate pe care ar dori să o desfăşoare mai târziu în viaţă. Tehnologia este o prezentă zilnică în viața copilului și a adolescentului mai ales.Modelele sunt accesibile la orice oră iar adolescentul se poate identifica foarte ușor cu acestea. Tehnologia joacă rolul de modelator al actului decizional pentru adolescent. Activitatea de orientare profesională consolidează procesele mentale naturale prin aceea că îi determină pe elevi să coreleze înţelegerea propriei persoane cu conceptul de muncă/formare şi educaţie dar , în același timp, trebuie să fie în pas cu noile tehnologii și informații care vin în avalanșa peste puterea de înțelegere și maturitatea adolescentului. (Floyer, A. , Andrew, I., 1998)
În viziunea lui John Holland, procesul de alegere a profesiei reprezintă o armonizare a personalităţii adolescentului în funcție de anumite „inventare” de interes care sunt de fapt „inventare de personalitate” . Holland aduce în discuție faptul că indivizii care aleg același domeniu de activitate ar avea însușiri similare de personalitate, dar și experiențe similare de viață în dezvoltarea personalităţii , urmând că aceștia să răspunda, în majoritatea situațiilor în care caută soluții la anumite probleme, cam în același mod , influențând mediul în care își desfășoară activitatea prin conferirea unor anumite caracteristici . Succesul profesional, stabilitatea locului de muncă și realizarea profesională sunt aspecte care depind în foarte mare măsură de congruenţa dintre însușirile propriei personalități și mediul social în care își desfășoară activitatea indivizii.
În lumea occidentală, adolescenții sunt încurajați să exploreze piața muncii în mod direct, lucrand incă de pe bancile școlii și acumuland astfel o experientă , pregătindu-se pentru a găsi un loc de muncă și a deveni cetățeni productivi. Multe tatonări ale unor domenii de activitate au loc neoficial și includ activități extraprofesionale , cum ar fi hobby-urile, activitățile desfășurate în timpul liber. De asemenea, mulți adolescenți află informații despre anumite profesii prin intermediul programelor școlare. Specialiștii în domeniul cariereri au subliniat faptul că rolurile de adolescent în timpul liber și de adolescent -elev , care au cel mai mare impact în adolescență , le oferă multe ocazii de a se pregăti pentru piață muncii (Super, 1980). Holland (1997) a precizat că activitățile desfășurate în timpul liber sunt alese în baza unor actori de personalitate si a unor interese care ghidează o eventuală selecție a viitoarei ocupații. Nefăcând neapărat distincție între timpul liber, școală și muncă (Vondracek & Skorikov, 1997), adolescentul este receptiv la orice aspect al viețîi care ii oferă posibilitatea de a explora și a învață.
Motivaţia şi concordanţa cerinţelor profesiei cu nevoile şi personalitatea individului sunt factori importanţi în succesul din carierã. In 1976, Borrow sugerează în temeiul cercetărilor sale că existã legatura dintre capacitãţile intelectuale ale adolescentului si modul în care sunt luate deciziile în legãturã cu viitoarea profesie. Concluziile aratã cã adolescenţii mai inteligenţi iau decizii în ceea ce priveşte viitoarea profesie mai adecvate capacitãţilor, intereselor şi posibilitãţilor de angajare a respectivei profesii decât adolescenţii mai puţin inteligenţi . O altã constatare aratã cã adolescenţii mai inteligenţi tind sã fie independenţi în legãturã cu opiniile membrilor familiei şi mai puţin vulnerabili la presiunea socialã atunci când îşi aleg profilul.
Intr-un experiment, Elder (1971) a demonstrat cã adolescenţii tind sã aleagã profesii pe care le cunosc, profesii ale pãrinţilor şi cunoştinţelor lor. Tinerii, în general, îşi aleg o profsie care sã fie la acelaşi nivel sau cu un nivel mai înalt decât ocupaţia tatãlui lor. Acest lucru rezidã in dorinţa pãrinţilor de realizare superioara a copiilor lor şi disponibilitatea pãrinţilor de a oferi suportul financiar şi sprijin moral pentru atingerea unor nivele profesionale mai înalte decât au avut ei posibilitate sã atingã. Câteodatã, însã, influenţele parentale asupra adolescenţilor în ceea ce priveşte opţiunea profesionalã sunt inoportune. Puţini pãrinţi pot da sfaturi in legatura cu alegerea unei cariere adecvate copiilor lor, iar cei care fac acest lucru de multe ori îi fac din motive greşite. Unii pãrinţi doresc sã-şi retrãiascã propria viaţã prin cea a copiilor lor, şi-l vor îndruma cãtre profesii pe care ei înşişi şi le-ar fi dorit dar care nu sunt potrivite pentru copilul lor. De asemenea, pãrinţii nu întotdeauna judecã şi apreciazã corect şi obiectiv interesele şi capacitãţile copiilor lor.
- Reproducerea acestui material fara acordul autorului este interzisa