Supradotarea – o preocupare constanta in societatile care au performat….
In 1868, inspectorul scolar al scolilor publice din St Louis, S.U.A., William Torrey Harris, initiaza primele eforturi sistematice de a educa elevii supradotati in invatamantul public . In 1901, In Worster, Massachusetts se deschide prima scoala speciala destinata elevilor supradotati.
Lulu Stedman infiinteaza in 1918 o „camera a oportunitatii” pentru cursantii supradotati ai Scolii Pregatitoare Universitare din cadrul Southern Branch a Universitatii din California.
In urma studiului sau din 1921, Lewis Terman a propus un plan de educatie diferentiata (multi-track-plan) a cinci categorii de subiecti : „supradotati”, „dotati”, „obisnuiti”, „inceti” si „speciali”.
Leta S. Hollingworth infiinteaza in 1922 o „Special Opportunity Class” pentru elevi supradotati la Public School in New York , recunoscand rolul mediului familial si scolar in dezvoltarea inteligentei, dincolo de dotarea ereditara , subliniind importanta identificarii timpurii , exersarii zilnice si gruparii copiilor supradotati cu cei avand abilitati asemanatoare. In 1936, Hollingworth demareaza la Scoala Speyer un program pentru copiii supradotati cu varste cuprinse intre 7 si 9 ani.
