Supradotarea o notiune importanta inca din antichitate si evul mediu….astazi ignorata de sistemul de invatamant din Romania
Episodul 1 – Istoria ne invata , ignoranta ne impinge in prapastie….
Vi s-a intamplat adesea sa va vina copilul acasa satul de gradinita sau de scoala , plictisit sau frustrat ca activitatea este o mare pierdere de timp si ca si-ar dori foarte tare sa mearga oriunde , sa faca orice altceva ? Cine este de vina? Copilul ca nu este atras de nimic ce inseamna activitate institutionala ? Educatorii, invatatorii , profesorii ca nu prea mai sunt entuziasti in actul didactic ? Parintii ca nu prea mai au vreme sa se dedice unor activitati extrascolare cu copiii lor? Poate Statul care nu defineste prioritati nationale si nu intelege ca de fapt resursa de baza a unei societati , resursa inepuizabila este resursa umana ?Concluziile le tragem fiecare potrivit propriului sistem de apreciere in raport cu noi insine, contextul social in care activam sau alti factori. Dorim doar sa va aratam in cele care urmeaza un istoric al preocuparilor avand in centru copiii supradotati, modul in care societatile au inteles ca trebuie sa fie interesate de identificarea si dezvoltarea copiilor cu abilitati deosebite, ca fiind singura resursa menita sa ridice omenirea , sa o impinga spre progres.
Din cele mai vechi timpuri , aptitudinea militara si cea de conducere erau considerate ca semne de geniu (la tinerii care proveneau din familiile nobile). In Republica, Platon distingea intre „oamenii de aur” , „oamenii de argint” si „oamenii de alama” si afirma ca prima indatorire a carmuitorilor era sa trieze toti copiii , de la nastere , si sa ii selecteze pe cei „de aur”, indiferent daca proveneau din parinti „de aur” sau „de argint „ si „bronz”. Copiii „de aur” (cei cu inzestrari deosebite) erau apoi initiati in discipline care puneau pe prim plan rationamentul logic, calculul matematic, filosofia, arta guvernarii.
In China, incepand cu Dinastia Tang (618 A.D.), copiii supradotati erau cautati pentru a fi trimisi la Curtea Imperiala , unde puteau primi pregatire conform aptitudinilor demonstrate precoce . Convingerea era ca pana si abilitatile celor mai dotati copii nu se puteau dezvolta fara educatie speciala. De asemenea , educatia trebuia sa fie permisa copiilor provenind din toate clasele sociale. In Europa secolului IX , imparatul Charlemagne cerea statului sa finanteze educatia copiilor care aveau calitati deosebite.
Renasterea a avut ca punct de plecare conceptia umanista privind dezvoltarea umana , punand accentul pe latura culturala si artistica. Apar marile nume in stiinta, arta, literatura, in special in Italia, datorita unei conjuncturi istorice fericite : lupta pentru prestigiu dintre statele italiene care se concretiza si in investii si comenzi pentru operele de arta (sculpturi, picturi)care sa capitalizeze admiratia lumii. Este perioada de aur reprezentata de Leonardo da Vinci, Michelangelo, Dante, Boccaccio.
Epoca Moderna se remarca prin fenomenul „copiilor minune” : muzicieni precoce (Mozart, Chopin) ; scriitori (Goethe, Byron); filozofi (Stuart Mill, Leibniz).
In urmatoarele episoade vom descoperi si preocuparile oamenilor de stiinta din cele mai vechi timpuri si pana in prezent in legatura cu identificarea si educarea copiilor supradotati.
